Ce activități SSM intră în domeniul serviciilor de securitate și sănătate în muncă?

Activitățile SSM din domeniul securității și sănătății în muncă (SSM) reprezintă un pilon esențial al oricărei organizații, fiind o componentă obligatorie reglementată de Legea nr. 319/2006, în vederea asigurării unui mediu de lucru sigur și sănătos, care să contribuie la protejarea integrității fizice și psihice a lucrătorilor.

În contextul economic actual, marcat de o dinamică accelerată și de o diversitate crescută a riscurilor profesionale, lista de activități SSM pentru conformarea legislativă este un checklist obligatoriu pentru orice angajator.

Totuși, în pofida obligativității, mulți angajatori, în special cei din segmentul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), se confruntă cu o confuzie considerabilă în ceea ce privește sfera exactă a serviciilor SSM, neînțelegând clar care sunt activitățile de securitate și sănătate în muncă concrete ce trebuie derulate, care dintre ele sunt strict obligatorii și care sunt doar complementare sau consultative.

Ce înseamnă „servicii de securitate și sănătate în muncă”?

Din perspectiva unui specialist, termenul de servicii SSM, definit în detaliu de Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, nu se rezumă la simpla completare a unor documente. Acestea includ, în sens larg, totalitatea măsurilor și acțiunilor de prevenire și protecție care vizează identificarea, evaluarea și reducerea la minimum a factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională. Obiectivul central al acestor servicii este de a promova o cultură organizațională axată pe siguranță și de a asigura supravegherea permanentă a stării de sănătate a angajaților.

Componentele principale, care definesc și structurează serviciile de securitate și sănătate în muncă, sunt următoarele:

• Identificarea și evaluarea riscurilor profesionale: Acesta este punctul de plecare al oricărui sistem SSM și implică analiza sistematică a tuturor elementelor ce pot genera un pericol la locul de muncă.
  
• Planificarea și implementarea măsurilor de prevenire și protecție: Urmează stabilirea și aplicarea concretă a acțiunilor necesare pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor identificate.
  
• Instruirea lucrătorilor: Presupune transmiterea cunoștințelor și formarea deprinderilor necesare pentru desfășurarea sarcinilor în condiții de siguranță.
  
• Supravegherea medicală a personalului: Asigurarea examenelor medicale la angajare, periodice și la reluarea activității, în colaborare cu medicina muncii.
  
• Investigarea evenimentelor de muncă: Analiza detaliată a accidentelor de muncă și a incidentelor periculoase pentru a determina cauzele și a preveni repetarea lor.
  
• Elaborarea și actualizarea documentației SSM: Crearea și menținerea la zi a tuturor actelor impuse de legislație, inclusiv planul de prevenire și protecție și fișele posturilor.
  

Ce activități SSM sunt obligatorii conform legislației în vigoare?

Conform prevederilor articolelor 6 și 7 din Legea nr. 319/2006 și detaliate în HG nr. 1425/2006, angajatorul are obligația legală de a asigura, permanent, indiferent de mărimea întreprinderii și/sau unității o serie de activități de securitate și sănătate în muncă considerate minim obligatorii. Acestea formează baza legală a oricărui sistem de management SSM și sunt supuse controlului permanent al Inspecției Muncii.

Activitățile esențiale care intră în sfera obligatorie a serviciilor SSM includ:

• Evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională: Această activitate trebuie să fie comprehensivă, acoperind fiecare loc de muncă și fiecare sarcină, rezultând în documentul numit generic evaluarea riscurilor.
  
• Elaborarea planului de prevenire și protecție: Documentul strategic care detaliază măsurile tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură necesare pentru prevenirea riscurilor, având la bază rezultatele evaluării.
  
• Instruirea lucrătorilor: Se realizează în trei etape distincte:
• Stabilirea și verificarea echipamentelor individuale de protecție (EIP): Identificarea EIP-ului adecvat fiecărui risc, asigurarea purtării, întreținerii și verificării periodice a acestora.
  
• Verificarea mijloacelor de prim ajutor și a celor pentru prevenirea și stingerea incendiilor (PSI): Asigurarea dotării, menținerii în stare de funcționare și verificării periodice a truselor de prim ajutor și a echipamentelor PSI (stingătoare, hidranți etc.), unde este cazul.
  
• Consultarea și informarea lucrătorilor: Implicarea angajaților și/sau a reprezentanților lor în luarea deciziilor privind SSM.
  
• Completarea fișelor de instruire și a documentelor interne SSM: Ținerea la zi a registrului de evidență și a tuturor elementelor din documentația SSM (fișe de instruire, decizii interne, proceduri).
  

Ce activități complementare pot fi incluse în serviciile de SSM?

Pe lângă cerințele legale minimale, o companie care dorește să atingă un nivel superior de siguranță și de eficiență operațională poate integra o serie de activități complementare în cadrul serviciilor SSM. Deși nu sunt obligatorii pentru toate firmele, ele reprezintă elemente de control intern SSM și de optimizare a performanței. Aceste servicii sunt adesea solicitate de companiile mari sau de cele care implementează standarde internaționale (ex: ISO 45001).

Aceste activități includ:

• Audit intern SSM: Evaluare sistematică și independentă a conformității sistemului SSM al companiei cu legislația și cu procedurile interne stabilite. Un audit SSM oferă o imagine de ansamblu asupra punctelor tari și a vulnerabilităților.
  
• Analiza incidentelor și aproape-accidentelor (near-misses): O abordare proactivă ce urmărește investigarea detaliată a evenimentelor care nu au generat răni, dar care puteau duce la un accident, oferind date valoroase pentru prevenire.
  
• Monitorizarea expunerilor profesionale: Măsurarea nivelului de expunere a lucrătorilor la factori de risc fizici (zgomot, vibrații) sau chimici (substanțe periculoase) și compararea acestora cu limitele maxime admise.
  
• Instruiri tematice periodice: Sesiuni de instruire aprofundată pe teme specifice de risc (ex: lucrul la înălțime, ergonomie la birou), dincolo de instruirea periodică generală.
  
• Simulări de urgență: Exerciții practice (evacuare în caz de incendiu, cutremur sau deversări de substanțe) menite să testeze planul de intervenție și reacția lucrătorilor.
  
• Consultanță pentru îmbunătățirea ergonomiei posturilor de lucru: Evaluarea designului posturilor de lucru (scaune, birouri, echipamente) pentru a preveni tulburările musculo-scheletice.
  
• Raportări statistice privind starea SSM în companie: Analiza indicatorilor de performanță (rata de frecvență a accidentelor, rata de gravitate, zile de lucru pierdute) pentru a urmări evoluția siguranței în timp.
  
• Aceste activități se pot derula conform art. 15 alin. (1) pct. 33 din HG 1425/2006, care permite și alte activități specifice asigurării securității și sănătății lucrătorilor
  

Cum se organizează practic activitățile SSM în cadrul unei firme?

Conform Legii nr. 319/2006 (Art. 8 și 9), angajatorul are obligația de a organiza serviciile SSM în funcție de mărimea întreprinderii, de natura și complexitatea activităților, precum și de nivelul riscurilor asociate. HG nr. 1425/2006 detaliază cele trei opțiuni legale de organizare, fiecare având un specific clar definit:

• Prin lucrător desemnat: O opțiune preferată de firmele mici (cu risc redus și sub un anumit număr de angajați). Angajatorul desemnează unul sau mai mulți lucrători interni care dețin competențe de bază (conform Anexei 6 la HG 1425/2006) pentru a se ocupa de activitățile de prevenire și protecție din cadrul companiei.
  • Rolul lucrătorului desemnat este esențial în derularea activităților zilnice, în special în ceea ce privește completarea documentației SSM, asigurarea instruirii lucrătorilor și monitorizarea implementării măsurilor stabilite în planul de prevenire și protecție.
    
• Prin serviciu intern de prevenire și protecție: Obligatoriu pentru companiile cu un număr mare de lucrători (stabilit prin acte normative) sau pentru cele care desfășoară activități cu riscuri crescute. Acesta este un compartiment distinct în cadrul structurii organizatorice, format din specialiști SSM angajați cu normă întreagă.
  
• Prin serviciu extern de prevenire și protecție: Angajatorul apelează la o firmă specializată (serviciu extern SSM) care deține toate competențele necesare și este avizată de Inspecția Muncii.
  • Colaborarea cu un serviciu extern devine obligatorie în situațiile în care angajatorul sau lucrătorii desemnați nu dețin competențele sau resursele interne necesare pentru a desfășura în mod corespunzător toate activitățile de securitate și sănătate în muncă prevăzute de lege (de exemplu, evaluarea riscurilor complexe sau elaborarea unui plan de prevenire și protecție detaliat).
    
  • Angajatorii fără pregătire specifică trebuie să fie conștienți de limitele lor de competență și să apeleze la specialiști pentru a asigura conformitatea.
    
  • Serviciul extern trebuie să fie abilitat conform art. 31 lit. b) și art. 35–45 din HG 1425/2006
    

Cum se realizează evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională?

Evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională reprezintă elementul central al sistemului SSM, conform Art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 319/2006, și nu este o acțiune singulară, ci un proces permanent și revizuibil. Scopul său este de a identifica, analiza și estima gravitatea riscurilor la care sunt expuși lucrătorii.

Procesul legal de evaluare a riscurilor se desfășoară pas cu pas:

• Identificarea factorilor de risc la fiecare loc de muncă: Se identifică sursele de pericol, cauzele și efectele posibile ale unui eveniment nedorit (de exemplu, suprafețe alunecoase, mașini neprotejate, substanțe toxice, zgomot excesiv, poziții de lucru neergonomice).
  
• Analiza probabilității și gravității consecințelor: Pentru fiecare factor de risc identificat, se estimează cât de probabil este să se producă un eveniment periculos și care ar fi gravitatea consecințelor (vătămare ușoară, invaliditate, deces). Această analiză se face adesea folosind grile de evaluare (ex: metoda arborelui de cauze sau metoda CE).
  
• Stabilirea măsurilor preventive: Pe baza nivelului de risc rezultat, se stabilesc măsuri concrete de eliminare sau diminuare. Măsurile trebuie să respecte principiile generale de prevenire (ex: eliminarea riscului, înlocuirea cu o variantă mai puțin periculoasă, măsuri colective de protecție, măsuri individuale).
  
• Actualizarea evaluării după modificări tehnologice, organizatorice sau de personal: Evaluarea riscurilor nu este un document fix. Ea trebuie revizuită și actualizată ori de câte ori intervin modificări semnificative (schimbarea utilajelor, a fluxului tehnologic, introducerea de noi substanțe, relocarea, schimbarea regimului de muncă sau după producerea unui accident de muncă).
  
• Utilizarea rezultatelor în elaborarea planului de prevenire și protecție: Rezultatul concret al evaluării, inclusiv fișele de post care cuprind riscurile specifice, stă la baza planului de prevenire și protecție, care este documentul ce ghidează acțiunile SSM în firmă.
  
• Evaluarea riscurilor se revizuiește cel puțin în situațiile prevăzute la art. 15 alin. (3) din HG 1425/2006 (schimbări tehnologice, accidente, riscuri noi etc.).
  

Ce rol are instruirea lucrătorilor în cadrul serviciilor SSM?

Instruirea lucrătorilor este un instrument cheie de prevenire, fiind un mijloc direct de transmitere a cunoștințelor de securitate și de formare a unui comportament de lucru responsabil. HG nr. 1425/2006, prin articolele sale dedicate (Art. 74 – Art. 100), structurează această activitate esențială în mai multe tipuri, adaptate momentului și necesității:

• Instruire introductiv-generală (IIG): Se efectuează la angajarea unui nou lucrător, la schimbarea locului de muncă sau la transfer. Are ca scop familiarizarea cu legislația de bază, cu riscurile generale din unitate și cu măsurile de prim ajutor/PSI.
  
• Instruire la locul de muncă (ILM): Se face după IIG, de către conducătorul locului de muncă, și vizează riscurile specifice postului și modul de utilizare a echipamentelor de lucru și a EIP.
  
• Instruire periodică (IP): Se realizează la intervale de timp stabilite (de regulă, între 1 și 6 luni, în funcție de risc), având ca scop reîmprospătarea cunoștințelor și verificarea aplicării măsurilor de securitate.
  
• Instruire suplimentară (IS): Se impune în situații excepționale: reluarea activității după o întrerupere de 60 de zile, introducerea de echipamente noi, modificarea tehnologică sau după producerea unui accident de muncă.
  

Angajatorul poartă responsabilitatea SSM de a se asigura că instruirea este adaptată, eficientă și documentată corespunzător prin fișele de instruire individuale. Exemple practice sunt instruirea lucrătorilor noi, care trebuie să acopere toate cele trei tipuri (IIG, ILM, IP inițial), sau a celor detașați/temporari, care trebuie să primească instruire la locul de muncă specific riscurilor din compania gazdă.

Ce responsabilități are angajatorul în derularea serviciilor SSM?

Conform Art. 6 și Art. 13 din Legea nr. 319/2006, responsabilitatea SSM principală revine exclusiv angajatorului. Chiar și în cazul delegării de sarcini către un serviciu extern, răspunderea finală pentru asigurarea unui mediu de lucru sănătos și sigur rămâne a acestuia. Angajatorul trebuie să acționeze ca un coordonator și garant al tuturor activităților de securitate și sănătate în muncă.

Obligațiile esențiale prevăzute de lege includ:

• Organizarea și coordonarea tuturor activităților SSM: Stabilirea structurii necesare (lucrător desemnat, serviciu intern sau extern) și asigurarea funcționării eficiente a acesteia.
  
• Asigurarea resurselor materiale și financiare: Alocarea fondurilor necesare pentru achiziția de EIP, echipamente de protecție colectivă, instruire și servicii specializate.
  
• Desemnarea persoanelor competente: Numirea și/sau contractarea personalului cu nivelul de competențe SSM adecvat riscurilor (conform Anexei 6 HG 1425/2006).
  
• Verificarea documentației și arhivarea acesteia: Păstrarea la zi și arhivarea tuturor documentelor obligatorii (ex: evaluarea riscurilor, plan de prevenire și protecție, fișe de instruire, rapoarte ITM).
  
• Cooperarea cu medicul de medicina muncii și serviciul extern SSM: Asigurarea unui flux informațional optim între serviciul de prevenire și protecție și medicul de medicina muncii pentru o supraveghere a stării de sănătate eficientă.
  

Ce competențe trebuie să dețină persoanele care desfășoară activități SSM?

Calitatea serviciilor SSM depinde în mod direct de competența și pregătirea persoanelor care le desfășoară. Anexa 6 din HG nr. 1425/2006 definește clar nivelurile de pregătire necesare, corelate cu tipul de sarcină și complexitatea riscurilor:

• Nivel de bază: Se obține printr-un curs de 40 de ore și este adecvat pentru lucrătorii desemnați în firmele care desfășoară activități cu risc redus și cu număr mic de angajați (ex: birouri, activități de consultanță). Aceste persoane pot desfășura activitățile simple de prevenire și protecție.
  
• Nivel mediu (Tehnician SSM): Necesită un curs de 80 de ore (minim liceu absolvit cu diplomă) și este esențial pentru tehnicienii SSM din cadrul serviciilor interne sau externe. Acesta permite desfășurarea unei game mai largi de activități de securitate și sănătate în muncă, inclusiv participarea la evaluarea riscurilor și la elaborarea planului de prevenire și protecție.
  
• Nivel superior (Expert SSM): Necesită studii superioare și un curs postuniversitar de specializare în SSM. Acest nivel este obligatoriu pentru specialiștii și experții care gestionează sisteme complexe în companii mari sau cu riscuri majore (ex: construcții, logistică, industria chimică).
  

În practică, o firmă din domeniul construcțiilor va necesita obligatoriu personal cu competențe SSM de nivel mediu sau superior, dat fiind riscul ridicat specific activității. În schimb, o agenție de marketing (birouri) poate opera, teoretic, cu un lucrător desemnat cu nivel de bază.

Cum se verifică și se evaluează eficiența serviciilor SSM?

Asigurarea conformității și îmbunătățirea continuă a sistemului necesită un sistem riguros de control intern SSM și de verificări periodice. Simpla existență a documentației SSM nu garantează siguranța; esențială este aplicarea și eficiența măsurilor.

Procesele de monitorizare internă și de evaluare a performanței includ:

• Revizuirea periodică a planului de prevenire și protecție: Verificarea, cel puțin anuală, dacă măsurile stabilite în plan sunt încă adecvate și dacă au fost implementate corespunzător.
  
• Controale interne programate: Inspecții regulate la locurile de muncă efectuate de lucrătorul desemnat sau de serviciul intern/extern, pentru a identifica abaterile și neconformitățile înainte de a genera un eveniment.
  
• Audituri SSM: Auditurile externe sau interne detaliate, care analizează sistemul de management SSM în ansamblul său, nu doar conformitatea legală, ci și performanța (ex: măsurarea culturii de securitate).
  
• Raportări către ITM: Trimiterea de rapoarte periodice (de regulă, anuale) către Inspecția Teritorială de Muncă, privind starea SSM și evenimentele de muncă produse.
  

Analiza incidentelor și actualizarea procedurilor: Fiecare accident sau incident periculos trebuie să ducă la o analiză cauzală și la actualizarea imediată a evaluării riscurilor și a procedurilor de lucru.

Întrebări frecvente (FAQ) despre serviciile de SSM

Întrebarea 1: Este obligatoriu ca toate firmele să aibă servicii SSM?

• Da, conform Legii nr. 319/2006, Art. 6, angajatorul are obligația de a asigura servicii SSM (organizarea activităților de prevenire și protecție), indiferent de numărul de lucrători (chiar și un singur angajat).
  
• Modul de organizare diferă (intern sau extern) în funcție de dimensiunea companiei și de riscurile specifice activității.
  

Întrebarea 2: Ce documente trebuie să existe în dosarul SSM?

• Documentația SSM minimală obligatorie include: evaluarea riscurilor, planul de prevenire și protecție, fișele de post cu atribuțiile SSM, fișele de instruire lucrători, deciziile interne privind SSM (ex: numirea lucrătorului desemnat), registrele de evidență (accidente, dotare EIP) și rapoartele de verificări periodice.
  

Întrebarea 3: Poate fi sancționată firma pentru lipsa unor activități SSM?

• Da, nerespectarea obligațiilor legale (de exemplu, lipsa evaluării riscurilor sau neefectuarea instruirii lucrătorilor) constituie contravenție.
  
• Amenzi pentru contravenții sunt prevăzute în Legea nr. 319/2006 și variază între 4.000 și 10.000 lei (pentru lipsa măsurilor minime de prevenire), iar în caz de accident de muncă produs din culpă, răspunderea angajatorului sau a persoanelor responsabile poate deveni penală.
  

Întrebarea 4: Cine răspunde dacă serviciul extern nu își îndeplinește obligațiile?

• Responsabilitatea SSM finală, în fața legii, aparține tot angajatorului. Angajatorul nu poate transfera integral obligațiile sale legale.
  
• Serviciul extern poate fi sancționat de ITM doar pentru executarea necorespunzătoare a serviciilor pentru care a fost contractat, dar angajatorul rămâne responsabil pentru neasigurarea unui mediu de lucru sigur.
  

Prin urmare, domeniul serviciilor de securitate și sănătate în muncă este vast, esențial și strict reglementat de Legea nr. 319/2006 și HG nr. 1425/2006. Înțelegerea profundă și implementarea corectă a activităților de prevenire și protecție, de la evaluarea riscurilor la instruirea lucrătorilor și la controlul intern SSM, nu sunt simple costuri, ci elemente obligatorii care asigură protecția legală și viabilitatea pe termen lung a oricărei afaceri, indiferent de mărime.

---